Nu stiu..!

Prima picatura de ploaie, primul strigat infundat al cerului, prima prevestire a furtunii ce va sa vie.Nu mi-e frica...mi-a placut mereu sa ma plimb pe trotuarul murdar de noroi si sa simt cum ploaia se loveste brutal de mine…sa aud cum fiecare inglobare de apa se rupe de pamantul negru ce emana un miros de toamna tarzie.Toamna..atat de frageda s-a nascut doar pentru a muri la fel de brusc.Nasterea ei a adus moarte , acum moartea ei va aduce pustiul rece si nemilos al iernii.De aceea cerul plange, plange cu lacrima ploii ce este stearsa de soapta vantului.Covorul de Frunze..ce metafora prosteasca..nu e decat o adunare a mortii ce a distrus tot , ce a alungat razele soarelui si a adus in loc zambete false.Cand vezi fetele lor fericite cum pasesc nepasatoare in lumea distrusa stii ca ei traiesc doar pentru ei, ei zambesc doar pentru ei si se ascund sub masti pentru ca le este frica.
Ei nu cred ca omul invinge soarta..ei nu sunt decat niste marioete ale destinului intemnitate in reguli si legi pe care rar le mai respecta cineva.Cred cu naivitate ca libertatea lor este nemarginita...ca sunt aparati de toti si de toate, dar nu se gandescca nu-I poate apara nimeni de ei, de gandurile si conceptiile lor atat de limitate.De asta ii urasc…pentru ca sunt scaldati in ingnoranta si pentru ca stiu mult prea putine despre ei.Ii urasc pentru ca se ascund si mint, pentru ca gresesc si pangaresc, pentru ca distrug si fug…pentru ca platesc si rad.
Ma doare pe mine pentru ei….sunt niste nimicuri…niste gunoaie vii.Negativista?Nu…in niciun caz….eu doar imi dau seama de realitate.N-am nici-o vina ca lumea noastra e asa.Mai bine te trezesti singur decat sa te trezeasca viata.