Doar puncte puncte..

Ce inseamna oare sa crezi in minciuni si sa uiti ca traiesti in ele?Oare cat de usor e sa iti creezi o fericire din frisca si in fiecare zi sa mananci cate putin din ea pana cand intr-o zi sa realizezi ca nu mai ce manca, ca nu mai ai pe cine sa minti, ca pana si tu te-ai trezit din paradis si realitatea nu-ti place?
Poate ca da, poate este mult mai usor sa spui mereu "nu conteaza" si sa te prefaci ca nu'ti pasa.Criticile si gura lumii te lasa rece?Nu ...oricat de independent ai fi ...vorbele grele dor cel mai tare, si judecata lumii este cea mai nedreapta.Insa oricum ai trai...in bune sau rele...in mai putin bune sau mai putin rele trebuie sa vezi si o picatura dintr'un zambet sincer si sa nu uiti ca viata oricat de grea ar fi e totusi mai buna decat moartea.Ca trebuie sa lupti cu toate armele tale si sa nu te lasi calcat in picioare.Nimic pe lumea asta nu merita sa-ti smulga tie lacrimi.

Mie mi-e greu cand vad atata invidie in jurul meu.N-am ales viata asta...eu as vrea sa schimb atat de multe, sa transform totul pentru ca simt ca nu sunt multumita de nimic si pentru ca oamenii nu-si mai aduc aminte sa ma lase sa traiesc.

Degeaba mint...dezamagirea nu'i o poarta mare prin care treci fara sa ti se toceasca pantofii.Din ea iesi distrus, pentru ca niciodata nu va uita sa'ti aminteasca de ceea ce te'a facut sa suferi.

Totul pentru ca odata ai crezut in el...pentru ca nu ti'a pasat de altii si ai gandit cu inima...pentru ca ai iubit un vis devenit peste noapte cosmarul cel mai aprig al sufletului tau.Eu nu voi putea niciodata uita noaptea aceea...pentru ca mi'a fost imprimata in minte si inima ca un tatuaj.O bucatica din suflet mi'a fost distrusa pentru ca am avut prea multe de spus, pentru ca n'am fost destul, pentru ca vroia mai mult.

Atata amar de timp pierdut pentru ce?Pentru ca acum sa vad ca dorul de tine e mult prea adanc , ca te compar cu tot ce'mi iese in cale si nu reusesc sa gasesc ceva mai bun ca tine, pentru ca acum timpul miracolelor s'a terminat si ai renuntat la tot.

Lumea e mult prea mare si totusi atat de stramta pentru amandoi.Nu stiu cum o sa pot sa traiesc cu imaginea ta in minte fara sa plang...cum o sa pot vreodata sa iubesc din nou asa cum vreau sa o fac acum si nu pot.Cand o sa pot oare sa nu mai mint si sa dau inapoi ce mi se mi se da?
E clar totusi ca am locuri de vazut, lucruri de pastrat , oameni de uitat.Sentimentele nu pier...Marea le coloreaza doar si cea fost vechi devine nou ...cea fost mort apare viu....cea'a pierit se va intoarce inapoi.Nu voi renunta sa traiesc ...ma voi ridica dupa fiecare cazatura si voi zambi..pentru nimeni nu'mi va lua fericirea..nimeni nu'mi va distruge visele...NIMENI nu ma va putea vreodata schimba.

P.S.:Aceasta postare le este dedicata in primul rand Ruxandrei si Ralucai pentru ca SUNT ceea ce cred ca pot numi prietene , in al doilea rand ii este dedicata lui Iuli pentru ca ma iubeste si nu in ultimul rand celor care sunt in stare sa inteleaga ce am incercat sa transmit.Multumesc!Enjoy:)