Bate vantul, ploua.Orasul moare sub loviturile lacrimilor pe care le revarsa cerul.Mirosul umed al teilor din parc contepla imaginea absurda a pustiului.Nimeni nu iese, nimeni nu infrunta vijelia pentru ca ar fi o lupta pierduta.Cu timpul si vremea nu ne bate.Ele sunt papusarii, noi marionetele.Suntem dirijati prin legi nescrise, necunoscute si poate ca prea bizare si complexe pentru o minte limitata ca a noastra.Orizonturile se deschid uneori , dar chiar si asa sunt granite care ne opresc, care ne blocheaza, care nu ne permit sa continuam, sa ne depasim, sa avansam.Omul este o fiinta umila,uneori fara vointa, fara putere.Admit ca am cazut si apoi ne-am ridicat iar, ca am fost curajosi dar asta nu schimba situatia.Destinul ne controleaza si niciodata nu stii cat mai ai de trait.Daca faci planuri , teoretic vorbind esti destept, insa cand nu se implinesc iti dai seama ca ai fost un mare prost.Sa traim clipa nu e greu.Nu trebuie sa ne regretam greselile pentru ca vrem nu vrem responsabilitatea noastra e partiala.Poate nu vroiam sa se intample asa si ne-am asumat vina fara sa comentam.De ce?Nu stiu.
Urasc sa stiu ca nu pot sa fac nimic, urasc sa vad ca lucrurile mainilor mele se distrug si ca timpul le sterge din viata si din amintirea mea.Nu ma simt libera, nu ma simt implinita .Sunt inca una din papusile societatii.Nu critic , dar nici nu schimb nimic.Nu accept dar nici nu refuz, nu inteleg dar nici nu vreau sa incerc s-o fac...urasc sa spun ca n-am vointa sau opinie.
Nu imi pasa de altii...nu-mi pasa de ce se intampla.Sunt aproape invizibila pentru ca nu ma impun.Pur si simplu totul ma lasa rece!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu