Ciudat.In fiecare zi descoperim ceva nou, ceva uimitor.Astazi ma intorceam fericita acasa si dintr-o data am observat ca a inceput sa ploua.Mi-am ridicat ochii caprui in sus spre cer si am vazut cu mirare ca era senin.Ploaia cadea , dar pe fata norilor nu se asternuse tristete.Era o culoare de un albastru feeric, magic, parca rupt din povestile cu zmei si zane pe care mi le spunea bunica cand eram mica.Nici cuvintele mele, nici cantul unui artist, nici contururile unui pictor n-ar fi putut sa reprezinte, sa exprime, sa creeze acea imagine.Nu am mai vazut asa ceva pana acum.
Cat de multe lucruri am pierdut.Nepasarea mea va continua pentru ca nu pot sa ma schimb, dar voi incerca sa dau mai multa atentie micilor detalii din jurul meu.Imaginea aceea a fost primul pas, care m-a propulsat spre o noua mentalitate.Suntem atat de necunoscatori.Cele mai frumoase minuni se ascund in simplitatea lor.Trebuie doar sa le vezi.Asculta vocile care te indruma spre ele si observa semnele care te ghideaza.Poti fi fericit doar privind in jurul tau.Poti vedea ca bucuria adevarata izvoreste din nimicul nostru pe care-l putem transforma prin iubire.
"Ce demodat!"ar spune unii.Poate ca da, dar nu cred ca e importanta parerea lor.
Nicio lacrima nu trebuie varsata , niciun suspin nu trebuie irsit, nici-o privire deznadajduita nu trebuie aruncata spre lume, niciun gand intunecat nu trebuie nutrit.Daca vrei sa invingi trebuie sa treiesti in felul tau.Oamenii sunt diferiti prin firea, legile si gandirea lor.Fiecare si le creeaza si mai mult sau mai putin le urmeaza.Eu nu ma deosebesc de ei, dar sper ca intr-o zi sa ma simt impacata cu mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu